Definita cuvantului bunăcredință
BUNĂ-CREDÍNȚĂ s. f. Convingere intimă a cuiva că ceea ce face este bine; sinceritate, onestitate. ◊ Loc. adj. De bună-credință = sincer, cinstit. [Gen.-dat.: bunei-credințe] – Din bună + credință.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bunăcredință
CENTRIFÚGĂ, centrifuge, s.f. – V. centrifug (2) [DEX'98] Vezi definitia »
-DÍNĂ2 elem. dinam2(o)-. Vezi definitia »
OBSTÉTRICĂ s.f. – V. obstetric (2) [DEX'98] Vezi definitia »
SINERÉZĂ s. f. 1. fuziune a două vocale într-un diftong ascendent prin transformarea primei vocale în semivocală. 2. separare a lichidului dintr-un gel în urma unei depozitări mai îndelungate; separare a zerului de coagul. (< fr. synérèse, lat., gr. synairesis) Vezi definitia »
FILÁNDRĂ s.f. Pată opacă în masa sticlei, rezultată din turnare. [< fr. filandre]. Vezi definitia »