Definita cuvantului bunăcuviință
BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă. V. politețe. [Gen.-dat.: bunei-cuviințe] – Din bună + cuviință.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bunăcuviință
SPERMOGRÁMĂ s. f. examen de laborator al spermei. (< fr. spermogramme) Vezi definitia »
PROSECTÚRĂ, prosecturi, s. f. Clădire sau încăpere într-un spital în care se depun cadavrele și se efectuează autopsiile; morgă1. ♦ Încăpere în care se pregătesc piesele anatomice necesare cursului unui profesor la facultatea de medicină. – Din germ. Prosektur. Vezi definitia »
ARABABÚRĂ, arababuri, s. f. V. harababură. Vezi definitia »
pícă2 s.f. (reg.) 1. câță, bibilică, pichere. 2. material textil cu buline, asemănător penelor bibilicii (picăi). Vezi definitia »
POLICAPROLACTÁMĂ, policaprolactame, s. f. Fibră sintetică de tip poliamidic, cu structură filiformă, obținută prin polimerizarea caprolactamei, comercializată la noi sub denumirea de relon. – Din fr. polycaprolactame. Vezi definitia »