Definita cuvantului bunăcuviință
BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă. V. politețe. [Gen.-dat.: bunei-cuviințe] – Din bună + cuviință.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bunăcuviință
ENCÍCLICĂ s. f. circulară a papei adresată tututor clericilor și credincioșilor catolici. (< fr. encyclique) Vezi definitia »
TRIRÉMĂ s.f. (Ant.) Galeră cu trei rânduri de lopeți; trieră. [Cf. lat. triremis, fr. trirème]. Vezi definitia »
AGROBIOCENÓZĂ s. f. biocenoză a organismelor vegetale și animale din terenurile de cultură; agrocenoză. (< fr. agrobiocénose) Vezi definitia »
RAPIÉRĂ s.f. (Rar) Spadă cu lama fină. [Pron. -pi-e-. / < fr. rapière]. Vezi definitia »
trégvă, trégve, s.f. (înv.) armistițiu. Vezi definitia »