Definita cuvantului bunătate
BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -itatis.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bunătate
UNIDIMENSIONALITÁTE s.f. Însușirea de a fi unidimensional. [Cf. it. unidimensionalità]. Vezi definitia »
SUAVITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este suav; delicatețe, finețe, gingășie. (< fr. suavité) Vezi definitia »
AXIALITÁTE s. f. însușirea de a fi axial. (< germ. Axialität) Vezi definitia »
PAGOFÍTE s. f. pl. plante care cresc în regiunile submontane. (< fr. pagophytes) Vezi definitia »
ȘCOLARITÁTE s.f. 1. Timpul cât cineva este școlar. 2. Disciplină de școlar. [Cf. fr. scolarité]. Vezi definitia »