úmple (-lu, -út), vb. – 1. A face un obiect să fie plin. – 2. A îndopa, a îmbuiba, a îndesa. – 3. A împlini. – 4. A acoperi, a scălda în, a cufunda. – 5. A molipsi. – Var. umplea, înv. împle(a) și der. Mr. umplu, umplui, umpleare, megl. ampl’u. Lat. implēre (Șeineanu, Semasiol., 198; Pușcariu 1807; REW 4310), cf. vegl. emplar, it. empiere, prov., fr. emplir, sp. enchir, port. enchar. Ca și în cazul lui umfla, trecerea lui in- › un- poate fi anterioară rom., cf. sard. úmprere, cat. umpir. Schimbul de conjug. este modern și pare să se generalize în tendința actuală. – Der. umplutură, s. f. (ceea ce servește pentru a umple). Vezi definitia »

PERISODACTÍLE s. n. pl. imparicopitate. (< fr. périssodactyles) Vezi definitia »

sfaturéle s.n. pl. (reg.; în loc. vb.) a face sfaturele = a gânguri. Vezi definitia »

CHIMICÁLE s. f. pl. (fam.) produse chimice. (< germ. Chemikalien) Vezi definitia »

COMPITÁLE s.f.pl. Sărbători romane care se celebrau în cinstea zeilor protectori ai răscrucilor de drumuri. [< fr. compitales, lat. compitalia < compitum – răscruce]. Vezi definitia »