Definita cuvantului burghezie
BURGHEZÍE, burghezii, s. f. Clasă socială care, în orânduirea capitalistă, stăpânește mijloacele de producție, exploatează munca salariată și deține puterea de stat; clasa capitaliștilor. ◊ Marea burghezie = vârfurile societății burgheze (industriași, bancheri). Mica burghezie = pătură socială formată din micii producători de mărfuri, micii proprietari ai mijloacelor de producție (negustori, meseriași, țărani cu proprietate mică și mijlocie), care nu exploatează forță de muncă străină, ocupând o poziție intermediară între burghezie și proletariat, șovăind între aceste două clase, dar devenind până la urmă un aliat al proletariatului în lupta acestuia cu burghezia. Burghezia sătească (sau țărănescă) = chiaburimea. – It. borghesia.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu burghezie
ODOGRAFÍE s.f. v. hodografie. Vezi definitia »
TRIBOLOGÍE s.f. Știința și tehnologia interacțiunii dintre două suprafețe în contact aflate în mișcare relativă; știința frecării. [Gen. -iei. / < engl. tribology, cf. gr. tribein – a freca, logos – știință]. Vezi definitia »
PÓRȚIE s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o mâncare, dintr-un material etc. 2. V. porțiune. [Gen. -iei. / cf. fr. portion, lat. portio]. Vezi definitia »
ISCHIOTOMÍE s. f. rezecție a osului ischion. (< fr. ischiotomie) Vezi definitia »
MOMẤIE, momâi, s. f. 1. Schelet de lemn înfășurat în paie și acoperit de zdrențe, înfățișând un om, care este pus pe un teren cultivat pentru a speria și alunga păsările și animalele sălbatice dăunătoare; sperietoare, măgăoaie. 2. Fig. Epitet dat unei ființe urâte. ♦ Mogâldeață. 3. (Înv.) Semn care se pune la hotarul unei moșii; semn de aliniere. – Et. nec. Vezi definitia »