Definita cuvantului burghiu
BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă de oțel în formă de spirală, cu vârful și muchiile ascuțite, care, prin mișcarea de înșurubare ce i se imprimă, execută găurirea materialelor. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul în formă de elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Tc. burgu.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu burghiu
giubelíu, giubelíi, s.m. (înv.) 1. boier care poartă giulea. 2. (fig.) ișlicar, om retrograd, ruginit.
Vezi definitia »
STÁGIU s. n. 1. practică pe care trebuie să o facă un începător pentru a dobândi experiență în profesiunea sau specialitatea sa. ◊ vechime în muncă a unui angajat (începător). ♦ ~ militar = perioadă în care cineva își face serviciul militar. 2. perioadă, etapă, stagiu de pregătire; situație tranzitorie. (< fr. stage, lat. stagium) Vezi definitia »
AUTOAMFÍBIU s. n. autovehicul de construcție specială, pentru deplasare pe uscat și pe apă. (< it. autoamfibio) Vezi definitia »
RECURSÓRIU, -IE adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. [Pron. -riu. / cf. fr. récursoire]. Vezi definitia »
MUBAIEGÍU, mubaiegíi, s. m. (Înv.) Demnitar la curtea sultanului însărcinat să procure mărfuri în numele acestuia. (din mubaia + suf. -giu; cf. mubaia) Vezi definitia »