Definita cuvantului buric
BURÍC, burice, s. n. 1. Cavitate care se formează în mijlocul abdomenului, după tăierea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În expr.) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu buric
EXEGÉTIC, -Ă adj. (Liv.) Care explică, interpretează bazat pe exegeză. [Cf. fr. exégétique]. Vezi definitia »
IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific. [Cf. it. irenico, gr. eirenikos]. Vezi definitia »
prădválnic, prădválnică, adj. (reg.; despre ape) care se prăvălește. Vezi definitia »
ADIABÁTIC, -Ă, adiabatici, -ce, adj. (Despre fenomene fizico-chimice) produs în interiorul unui sistem închis, fără a ceda sau a primi căldură din exterior. [Pr.: -di-a] – Din fr. adiabatique. Vezi definitia »
BIOMETEOROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la biometeorologie. [< fr. biométéorologique]. Vezi definitia »