crijác (crijáci), s. m. (Înv.) Încrucișat. Pol. Krzyzak, der din sl. križĭ „cruce”. Sec. XVII. Vezi definitia »

CARDIÁC, -Ă, cardiaci, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține inimii, privitor la inimă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de o boală de inimă. [Pr.: -di-ac] – Din fr. cardiaque, lat. cardiacus. Vezi definitia »

TIMLEÁC, timleacuri, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o varga groasă de fier prevăzută la unul din capete cu un cârlig ascuțit, care servește la prinderea peștilor mari. – Din rus. temleak. Vezi definitia »

saceác, saceácuri, s.n. (reg.) 1. (în forma: salceag) parte componentă a unei case, lată de 2-3 palme, care se află între calcan și streașina casei. 2. (în forma: saciap) parte a podului situată pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 3. (în forma: saciap) locul gol la streașina casei, între cosoroabă și grindă. 4. bârna care leagă stâlpii casei deasupra. Vezi definitia »

CIRÁC, ciraci, s. m. 1. (Livr.) Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) Persoană care împărtășește în mod servil și mecanic vederile, părerile etc. cuiva. 3. (Înv.) Om de încredere al cuiva. – Din tc. çirak. Vezi definitia »