Definita cuvantului burtă
BÚRTĂ, burți, s. f. 1. Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din pântece de vacă. ◊ Expr. A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult (având pântecele mare). 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu burtă
GEMÚLĂ s.f. 1. (Biol.) Parte componentă a embrionului la plante, alcătuită dintr-un buchet de frunzișoare învelite într-o teacă protectoare; muguraș. ♦ Formație rotundă prin care spongierii se înmulțesc asexuat. 2. (Genet.) Particulă celulară ipotetică, în care, după Darwin, se concentrează proprietățile viitorului organism. [< fr. gemmule, cf. lat. gemmula]. Vezi definitia »
fumegară, fumegare s. f. (adol.) țigară. Vezi definitia »
stolnicíță, stolnicíțe, s.f. (reg.) femeie care pregătește mâncarea și servește nuntașii la nuntă; stolniceasă. Vezi definitia »
SPÁDĂ s. f. 1. armă albă (cu două tăișuri) cu care se poate tăia și împunge. 2. probă de scrimă cu această armă. (< it. spada) Vezi definitia »
CÓNCĂ s.f. 1. Mare cochilie concavă. ♦ (Anat.) Excavație profundă a pavilionului urechii. 2. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă. [< lat., it. conca]. Vezi definitia »