BERLIOZ, Hector (1803-1869), compozitor și critic muzical francez. Creație romantică, caracterizată prin colorit muzical viu, strălucitor și tendință către monumental (șapte uverturi, „Simfonia fantastică”, „Lelia sau reîntoarcerea la viață”, „Simfonia funebră și triumfală”, „Romeo și Julieta”, „Harold în Italia”, legenda dramatică pentru cor și orchestră „Damnațiunea lui Faust”, „Recviem”, operele „Benvenuto Cellini”, „Troienii”, „Beatrice și Benedict”). Creatorul muzicii cu program; autor al unui vestit tratat de orchestrație. Vezi definitia »

BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, care are flori albe și fructe negre (Sambucus ebulus). – Bg., ucr. boz. Vezi definitia »

rogóz (rogóji), s. m. – 1. Mohor (Carex riparia, Carex vulpina). – 2. Scirpus maritimus. – Mr. rugoz. Sl. rogozŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 317; Conev 47), cf. bg. rogoz, sb., cr., ceh. rohoz, alb. rogos „rogojină”, mag. rogosz. – Der. rogozos, adj. (fibros); rogojină, s. f. (un fel de covor făcut din împletitură din tulpini sau frunze de plante, Arg., pălărie de paie; Arg., cal jigărit), mr. aruguzină, megl. ruguzină, din sl. (bg., sb., cr.) rogožina (Conev 62); rogojinar, s. m. (persoană care face și vinde rogojini); rogojinărie, s. f. (meseria rogojinarului). Vezi definitia »

goz (-oáze), s. n. – 1. Rest, reziduu. – 2. (Înv.) Ticăloșie, fărădelege. – Var. goază, gozură. Mag. gaz (DAR). – Der. gozărău, s. n. (gunoi); gozamete, s. m. (gunoi), din mag. gazamatya; gozorar, s. m. (gunoier); gozar, s. m. (Trans., persoană care face trafic cu reziduurile din minele de aur). Vezi definitia »

GOZ, gozuri, s. n. (Reg.; cu sens colectiv) Resturi nefolositoare de materii vegetale; p. gener. gunoi, murdărie. [Var.: gózură s. f.] – Din magh. gaz. Vezi definitia »