COLORÍT s. n. 1. ansamblul culorilor unui obiect, tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, tablou etc. ◊ culoare. 2. (fig.; despre stil, imagine) nuanță expresivă, varietate, strălucire. (<it. colorito, germ. Kolorit) Vezi definitia »

HALOIZÍT s. n. Silicat natural hidratat de aluminiu din grupa mineralelor argiloase, alb sau divers colorat, cu luciu mat. [Pr.: -lo-i] – Din fr. halloysite. Vezi definitia »

CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui. Vezi definitia »

SIT, síturi, s. n. ~ 3. (În sint.) Sit arheologic = așezare arheologică; loc în care se efectuează săpături arheologice. (cf. fr. site archéologique) [TLF] Vezi definitia »

NEOGOÍT, -Ă, neogoiți, -te, adj. (Pop.) Nemângâiat.[Pr.: ne-o-] – Ne- + ogoit. Vezi definitia »