vămuiálă s. f., g.-d. art. vămuiélii; pl. vămuiéli Vezi definitia »

ELIGÁRĂ s.f. Ansamblul instalațiilor de pe un eliport puse la dispoziția pasagerilor. [Var. heligară s.f. / < fr. héligare]. Vezi definitia »

CLAUZÚLĂ, clauzule, s. f. Fiecare dintre silabele accentuate de la sfârșitul unui vers care, prin dispunerea lor armonioasă împreună cu silabele neaccentuate, creează un ritm expresiv. ♦ Cuvintele finale ale unei fraze în proză, ale unei strofe sau ale unui vers, dispuse astfel încât să producă un efect expresiv. [Pr.: cla-u-] – Din lat. clausula. Vezi definitia »

ÎNCADRATÚRĂ s.f. (Rar) Ramă, cadră. [Cf. it. inquadratura]. Vezi definitia »

TETRAGRÁMĂ s. f. 1. nume din patru litere. ◊ grup de patru litere. 2. portativ de patru linii, în sec. XI. (< it. tetragramma) Vezi definitia »