dricuí (-uésc, -ít), vb. – 1. A brăzda, a săpa. – 2. A brăzda, a străbate. Origine necunoscută. După Scriban, în legătură cu ceh. drkoliti „a lovi, a bate”. În Trans. Vezi definitia »

ștrăpățuí, ștrăpățuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a sâcâi; a hărțui; a pune pe drumuri. 2. (despre obiecte) a uza, a deterioara. Vezi definitia »

GĂRDUÍ, gărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îngrădi, a împrejmui un loc, un teren cu gard (1). – Gard + suf. -ui. Vezi definitia »

sfituí, sfituiésc, vb. IV (reg.) a (se) termina. Vezi definitia »

țărcăluí, țărcăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a inspecta (făcând călătorii). 2. a țărcui. 3. a trasa un semn, linii, curbe cu țărcălăul. Vezi definitia »