ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală. Vezi definitia »

păoánă, păoáne, s.f. (reg.; mai ales la pl.) podoabă făcută din una sau mai multe pene de păun, purtată de flăcăi la pălărie; păun. Vezi definitia »

tihoárcă, tihoárce, s.f. (reg.) cojoc din blană de oaie, lung, cu blana înafară. Vezi definitia »

PROTEÍNĂ s. f. substanță organică azotată, cu rol important în celula vie, alcătuită prin polimerizarea unui mare număr de aminoacizi. (< fr. protéine) Vezi definitia »

ZÁPCĂ, zăpci, s. f. (Banat, Olt.; Var.) Zatcă. (cf. zatcă) Vezi definitia »