STURIÓNI s. m. pl. ordin de pești răpitori din mările și apele dulci ale emisferei nordice, cu corpul alungit, fără solzi, acoperit cu plăci osoase; nisetrul, cega, morunul, acipenserizi. (< it. storione) Vezi definitia »

uni- – Pref. care indică ideea de singularitate. Fr. uni-. Nu este productiv în rom. Vezi definitia »

pozní, poznésc, vb. IV (reg.) 1. a face să pățească sau a păți ceva rău din punct de vedere fizic; a (se) nenoroci. 2. (despre oameni) a lovi trăznetul; a trăzni. 3. (refl.) a se face de râs, a ajunge de pomină. 4. a face scandal mare. 5. (refl.) a se uimi, a se minuna. Vezi definitia »

CLINCĂNÍ pers. 3 clíncăne vb. IV. Intranz. (Rar) A produce un clinchet. De voia ta bună Și cheile prins-au imbold, Și-ți joacă pe tânărul șold, Și clincăne-n soare și sună. TOMA, C.V. 119 (Var.: clingăní vb. IV – CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/3) Vezi definitia »

PUFNÍ, pufnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A expira pe nări cu zgomot, scurt și sacadat (din cauza oboselii, a mâniei, a nemulțumirii). ◊ Expr. A pufni în (sau de) râs sau (tranz.) a-l pufni pe cineva râsul = a izbucni într-un râs brusc și zgomotos. 2. (Despre mașini) A da afară cu zgomot, scurt și sacadat, aburi, gaze, fum; (despre aburi, gaze, fum) a izbucni, a ieși cu zgomot. – Puf¹ + suf. -ni. Vezi definitia »