Definita cuvantului dănțui
DĂNȚUÍ, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A dansa. ◊ Isaia dănțuiește = numele unei cântări bisericești care se cântă la sfârșitul cununiei; fig. căsătorie. ◊ Tranz. Polca, polca, vesel joc... noi te dănțuim (ALECSANDRI). ♦ Fig. A sălta. – Din danț.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu dănțui
probrăzuí, probrăzuiésc, vb. IV (înv.) a mustra aspru, a face de rușine (pe cineva). Vezi definitia »
sclavul mozaicului expr. (deț.) însărcinat cu curățenia în celulă. Vezi definitia »
HONUÍ, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale. ◊ Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui. Vezi definitia »
părmăcuí, părmăcuiésc, vb. IV (înv.) a întări cu parmaci. Vezi definitia »
SECĂTUÍ, secătuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza. ♦ A face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive; a sărăci. 2. Intranz. (Despre rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A fi pe terminate sau a se termina. – Secat + suf. -ui. Vezi definitia »