VERICEÁ, vericele, s. f. (Reg.) Verișoară. – Din veric + suf. -ea. Vezi definitia »

cifteá, ciftéle, s.f. (reg., înv.) pușcă cu două țevi; pușcă cu țeavă scurtă. Vezi definitia »

Introducerea penisului (organul reproducator masculin) in vagin (organul reproducator feminin) cu scopul obtinerii placerii (orgasm) dar si modalitate de perpetuare a speciei. Vezi definitia »

cucuveá (cucuvéle), s. f. – Pasăre răpitoare de noapte (Athene noctua). – Var. cucuvaie, cucuveică, cucumea(gă), etc. Mr. cucuveauă, megl. cucuveaică. Creație expresivă, poate un genuin rom., căci este în legătură cu un mare număr de forme similare străine: gr. ϰιϰϰάβι, ϰίϰυμος, ϰιϰϰαβαϰυ, ngr. ϰουϰουβάγια, bg. kukuvija, kukuvejka, kukumjavka, sb. kukùvika, kukùvija, alb. kukuvajë it. coccoveggia, cuccumeggia, calabr. cucugmau, cuccuvella. Din gr. după Roesler 571, cf. Triandaphyllidis 144; de la un lat. *cucumella, după Pascu, I, 71; Pascu, Suf., 150; Pascu, Lat., 258; de origine onomatopeică, după Philippide, II, 710 și DAR, cf. REW 1890; Battisti, II, 995. Tot de origine expresivă pare a avea cuvîntul cucovă (var. cucovă), s. f. (înv., lebădă sălbatică, Cycnus olor; mîrțoagă), poate formație onomatopeică (după Cihac, II, 569 și Scriban, din tc. kugu „lebădă”). Vezi definitia »

perdeá (perdéle), s. f. – 1. Obiect de dantelă, de pînză etc. care se atîrnă la ferestre și la uși. – 2. Cortină. – 3. Brizbriz, draperie, văl. – 4. Tulburare a vederii sau a înțelegerii. – 5. Albeață, cataractă. – 6. (Înv.) Ton muzical. – 7. Gard viu. – Mr. perdé, pirdé, megl. pérdi. Tc. (per.) perde (Loebel 75; Șeineanu, II, 290; Roesler 601; Lokotsch 1630; Ronzevalle 58), cf. ngr. μπερδές, alb., bg., sb. perde. – Der. perde(le)giu, s. m. (înv., portar de palat), din tc. perdeci; perdelui, vb. (a învălui, a acoperi); perdeluță, s. f. (perdea mică). Vezi definitia »