hospí (-pésc, -ít), vb. – A dormi mult. Sl. usŭpiti (Graur, BL, VI, 147). Vezi definitia »

șipí, șipésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se furișa, a se strecura. 2. a da, a strecura pe furiș (ceva-cuiva). 3. (refl.; în forma: șupi) a se aciua. Vezi definitia »

risipí (risipésc, risipít), vb. – 1. A dispersa, a împrăștia. – 2. A izgoni, a fugări. – 3. A cheltui, a toca. – 4. A face praf, a distruge. – 5. A irosi, a prăpădi. – Var. rîsipi, răsipi. Sl. rasypati (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 213; Conev 79). Der. risip, s. n. (înv., ruină); risipă, s. f. (ruină; stricăciune, desfacere; dezordine; prăpăd); risipitor, adj. (cheltuitor, distrugător). Din rom. provin ucr. prisipati (Bogaci), săs. rissipin. Vezi definitia »

a se lipi (de cineva) ca cocoșatul de gard expr. a eșua, a da greș. Vezi definitia »

pi interj. – Exprimă disprețul. – Var. piu, ptiu. Creație expresivă. Vezi definitia »