Definita cuvantului bucățel
BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de sufix).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bucățel
LIOGÉL s. n. gel obținut prin răcirea unui coloid liofil. (< germ. Lyogel) Vezi definitia »
GREIERÉL, greierei, s. m. Diminutiv al lui greier; greieruș. [Pr.: gre-ie-. – Var.: (reg.) grierél s. m.] – Greier + suf. -el. Vezi definitia »
pușlățél, pușlățéi, s.m. (reg.) pușlă mică, potaie mică. Vezi definitia »
FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credință; credincios, devotat. ♦ (Despre soți) Care nu se înșală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis]. Vezi definitia »
PĂMÂNȚÉL s. n. 1. Diminutiv al lui pământ. 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor. 3. (Geol.) Diatomit; kiselgur. – Pământ + suf. -el. Vezi definitia »