ceícă s.f. (reg.) mătușă; tătăișă, nică; lele, nină, țață. Vezi definitia »

MÂNECÚȚĂ, mânecuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui mânecă (1). 2. (La pl.) Un fel de manșete (detașabile) lungi până la cot, care se poartă peste mâneci, pentru a le proteja. [Var.: (reg.) mânicúță s. f.] – Mânecă + suf. -uță. Vezi definitia »

CONTRATREÁPTĂ s. f. suprafață verticală care formează partea din față a unei trepte, la o scară. (< contra¹- + treaptă) Vezi definitia »

trupíncă, trupínci, s.f. (reg.) buturugă, ciot. Vezi definitia »

SFẤRLĂ, sfârle, s. f. (Reg.) 1. Bobârnac. 2. Bot, rât. – Et. nec. Vezi definitia »