mehtúp (mehtúpuri), s. n. – Adresă, înscris oficial. Tc. mektub (Șeineanu, III, 78). Sec. XVIII, înv. – Der. mehtupciu, s. m. (scrib, secretar), din tc. mektubci. Vezi definitia »

TRUP, trupuri, s. n. 1. (Pop.) Corp (al unei ființe). ◊ Loc. adv. (Cu) trup și suflet = cu totul, în întregime, fără rezerve. ◊ Expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) născut din...; b) (a face) parte integrantă din ceva. A fi trup și suflet cu cineva = a se identifica cu aspirațiile cuiva; a fi foarte strâns legat de cineva. ♦ Corpul fără cap (și fără membre) al unei ființe; trunchi (2). ♦ Cadavru. 2. Parte principală a unui obiect, a unei construcții etc.; p. gener. obiectul însuși. 3. (Înv.) Întindere mare de pământ care alcătuiește un singur lot. Trup de moșie. 4. (Înv.) Mare unitate militară. – Din sl. trupŭ. Vezi definitia »

ZUP interj. (adesea cu valoare verbală) ~ v. zdup. (onomat., cf. hop, dup) [și DLRLC] Vezi definitia »

urlúp (hurlúp), s.n. sg. (reg.; cu sens colectiv) prune tinere necoapte, cu gust acrișor. Vezi definitia »

SLUP s.n. (Mar.) Velier mic cu un singur arbore fără bompres. [< engl., fr. sloop]. Vezi definitia »