pribóinic, pribóinici, s.m. (reg.) plantă erbacee cu miros caracteristic, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosită ca plantă medicinală și meliferă; dumbravnic. Vezi definitia »

ANGIOGRÁFIC, -Ă, angiografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographique. Vezi definitia »

LINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la lingvistică. II. s. f. știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. ♦ ~ generală = disciplină care studiază faptele de limbă din perspectiva trăsăturilor comune mai multor limbi; ~ comparativă = disciplină care studiază comparativ concordanțele fonetice, semantice și gramaticale din mai multe limbi; ~ matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice; ~ structurală = disciplină care studiază relațiile dintre elementele limbii și caracterul sistematic al acesteia. ◊ glotologie. (< fr. linguistique) Vezi definitia »

ACÓRDIC, -Ă I. adj. referitor la acordică. II. s. f. disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri. (< germ. akkordisch, /II/ Akkordik) Vezi definitia »

TERMOENERGÉTIC, -Ă adj. Referitor la energia termică. [< fr. thermo-énergétique]. Vezi definitia »