ALBÉȚ¹, albețe, s. n. (Reg.) Alburn. – Din alb² + suf. -eț. Vezi definitia »

MĂLĂIÉȚ, -IÁȚĂ, mălăieți, -e, adj. (Despre fructe) Moale, făinos, prea copt. Vezi definitia »

POPONÉȚ¹, poponeți, s. m. (Reg.) 1. Șoarece de câmp; șoarece de pădure. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a rămâne etc.) poponeț = a sta (sau a rămâne) în picioare, țeapăn, nemișcat; a sta izolat de alții. A veni poponeț = a veni, a apărea pe neașteptate; a da buzna (peste cineva). A sări poponeț = a sări dintr-o dată (cu vorba), a sări tam-nisam. 2. Sperietoare de păsări; momâie, popândău (2), popândeț (2). [Var.: poponéte s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

SCURTÚȚ, -Ă, scurtuți, -e, adj. Scurticel. – Scurt + suf. -uț. Vezi definitia »

clonț, clónțuri, s.n. (pop.) 1. cioc, plisc, clobanț, flisc, pipură. 2. gură, fleoancă, fleură, bot. 3. dinte. 4. stană de piatră ascuțită; bruș. 5. inima seminței; germene. 6. cocoșul puștii. Vezi definitia »