BITRONCÓNIC, -Ă adj. În forma a două trunchiuri de con cu baza comună. // s.n. Vas cu această formă, răspândit la noi cu deosebire în prima epocă a fierului. [< bi- + tronconic]. Vezi definitia »

GLICÓNIC, -Ă adj., s. m. (vers antic) dintr-un troheu (sau spondeu) urmat de un dactil, un troheu și o silabă oarecare. (< fr. glyconique) Vezi definitia »

EURIHÍGRIC, -Ă adj. (despre organisme) care tolerează varietăți mari de umiditate. (< fr. euryhygrique) Vezi definitia »

PALEOGEOFÍZIC, -Ă I. adj. referitor la paleogeofizică. II. s. f. ramură a geofizicii care studiază fenomenele geofizice de-a lungul erelor geologice. (< fr. paléogéophysique) Vezi definitia »

pasnic Vezi definitia »