AȚIPEÁLĂ, ațipeli, s. f. Starea celui ațipit. ♦ Fig. Lâncezeală, amorțire; apatie. – Din ațipi + suf. -eală. Vezi definitia »

zăticneálă (pop.) s. (., g.-d. art. zăticneíii; pl. zăticneíi Vezi definitia »

văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése Vezi definitia »

pojíță (-țe), s. f. – Piele de oaie argăsită și fără păr, pe care o poartă ciobanii iarna, între obială și opincă. Sl. (bg., sb.) žica (› jiță) cu pref. podŭ „pe sub”. Este probabil dubletul lui pojghiță, s. f. (membrană, pieliță; strat subțire), pe care Scriban îl lega greșit de ceh. pošvice „teacă”. Vezi definitia »

măciucă, măciuci s. f. (pop.) penis. Vezi definitia »