bále s. f. pl. – Salivă spumoasă ce se prelinge din gură. – Mr. bală, megl. bal’ă. Lat. *baba (Pușcariu 180; Candrea, Éléments latins, I; REW 953; Candrea-Dens., 129; DAR; Pascu, I, 51; etimologia pare să fi fost semnalată pentru prima oară de Laurian-Massim și de Lambrior 379); cf. it. bava, fr. (bave), sp., port. baba. Rezultatul normal *ba nu se folosește la sing.; pe baza formei de pl. se formează uneori sing. analogic, bală, ca în dialecte. – Miklosich, Slaw. Elem., 14 și Cihac propun ca etimon al cuvîntului rom. pe cel sb. bale cu der. balav „bălos” și baliti „a-i curge balele”; este însă mai probabil un împrumut în sens invers (la fel consideră și Berneker 41). Der. bălos, adj. (cu bale; libidinos; alunecos); băloșa, vb. (a-i curge balele, a face spume la gură); băloșel, s. m. (ciupercă, Russula foetens); îmbăla, vb. (a murdări cu bale; a scuipa, a muia în salivă; a jigni, a ofensa); îmbălătură, s. f. (scuipătură; jignire, ofensă); îmbălora, vb. (a umple de bale; a ponegri, a vorbi de rău). – Din rom. trebuie să provină țig., sp. bajilé „bale” (Besses 32). Vezi definitia »

BRISSOT DE WARVILLE [brisó də varvíl], Jacques Pierre BRISSÓT, zis ~ (1754-1793), jurist, orator și om politic francez. Unul dintre conducătorii girondinilor. După fuga regelui Ludovic XVI la Varennes, a redactat memoriul de decădere a regelui din drepturile sale. Ghilotinat în timpul dictaturii iacobine. A justificat, într-o scrisoare din 1785, adesată împăratului Iosif II, răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. Vezi definitia »

trei nule expr. făină de grâu de calitate superioară, marcată pe ambalaj cu trei cifre de zero. Vezi definitia »

vále s. f., art. válea, g.-d. art. văíi; pl. văi Vezi definitia »

sarmale Vezi definitia »