știuburói, știuburoáie, s.n. (reg.) groapă adâncă plină cu apă. Vezi definitia »

OLÓI¹, oloaie, s. n. Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi. Vezi definitia »

SĂCÓI, săcoaie, s. n. Augmentativ al lui sac. – Sac + suf. -oi. Vezi definitia »

PISCÓI, piscoi, s. m. (Reg.) I. Tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. II. Om mic de statură, sfrijit, pipernicit. – Et. nec. Vezi definitia »

slói (-iuri), s. n. – 1. Bulgăre, coagul (se zice despre bucăți dintr-o materie care se solidifică sub efectul frigului ca grăsimea, ceara). – 2. Bloc de gheață. – 3. (Trans.) Mîncare de carne de oaie în seul ei. Sl. sloj, din vb. suložiti „a pune” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 348), cf. slei și slov. sloj „seu”, ceh., rus. sloj „strat”. – Der. sloi, vb. refl. (a se închega, a se solidifica). Vezi definitia »