Definita cuvantului landră
LÁNDRĂ, landre, s. f. 1. (Reg.) Ceată gălăgioasă, grămadă. ◊ Expr. A pleca (sau a se ține) landră = a merge în cârd, ținându-se scai unul de altul. 2. Plantă agățătoare cu flori purpurii și violete (Vicia striata).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu landră
DIRÉCTĂ, directe, s.f. – V. direct (2) [DEX'98] Vezi definitia »
șcólă s.f. (reg.) locul din fața fierăriei unde se potcovesc bivolii. Vezi definitia »
-ÁZĂ I. suf. „enzimă”. II. elem. (med.) „stare”, „situație”, „condiție”. (< fr. -ase, cf. gr. -iasus) Vezi definitia »
EUFEMĂ?SM ĕ n. Element de limbĂ? care înlocuieÂ?te, în vorbire sau în scris, un cuvânt sau o expresie neplĂ?cutĂ?, vulgarĂ?, jignitoare, respectând paralelismul de sens. /<fr. euphĂ?misme Vezi definitia »
PAROTIDÍTĂ s.f. Inflamație a glandei parotide; oreion. [< fr. parotidite]. Vezi definitia »