Definita cuvantului telefon
TELEFÓN, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu telefon
-TON3 elem. tono-. Vezi definitia »
ASINCRÓN, -Ă, asincróni, -e, adj. ~ 2. (Inform.; despre un ordinator) La care fiecare operație este declanșată printr-un semnal provocat de terminarea operației precedente. Vezi definitia »
CHIMIÓN s. m. 1. Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate și cu flori mici, albe-liliachii, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimion-de apă (sau -de-baltă) = mărăraș. [Pr.: mi-on] – Din tc. kimyon. Vezi definitia »
baston Vezi definitia »
ANTIPROTÓN, antiprotoni, s. m. (Fiz.) Antiparticulă a protonului. – Din fr. antiproton. Vezi definitia »