Definita cuvantului tirăni
TIRĂNÍ, tirănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A tiraniza. ♦ Refl. A se chinui, a se canoni. – Din tiran.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu tirăni
DĂNGĂNÍ, pers. 3 dăngănește, vb. IV. Intranz. (Despre clopote) a suna. – Dang + suf. -ăni. Vezi definitia »
brehní (-nésc, -ít), vb. – (Mold.) Exprimă sunetul scos de cîine, de cerb, de porc și, în anumite cazuri de om, cu accepțiile aproape exacte ale sp. gañir. – Var. brîhni, brehăi. Sl., cf. rut. brecháty „a lătra”, sb. bréchati „a scînci” (DAR). Var. brehăi, care apare numai la Cantemir, pare a fi rezultatul unei contaminări cu behăi. – Der. brehne, s. f. pl. (năluci); brehnace, s. f. (înv., uliu, probabil datorită croncănitului pe care îl stîrnește printre păsările din ogradă). Vezi definitia »
ALBINI, Septimiu (1861-1919, n. Șpring, jud. Alba), om politic și publicist român. Luptător pentru eliberarea românilor din Transilvania, redactor responsabil al ziarului „Tribuna” din Sibiu (din 1888), semnatar al „Memorandului” (1892). Vezi definitia »
ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. 1. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi. ♦ A seduce. 2. Refl. (Rar) A se liniști pe sine însuși; a se amăgi, a se înșela. 3. Refl. (Rar) A se încânta, a se minuna. [Var.: (reg.) adimení vb. IV] – Comp. magh. adomány. Vezi definitia »
curmăní, curmănésc, vb. IV (reg.) a strânge (cu o sfoară), a gâtui. Vezi definitia »