Definita cuvantului bucea
BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese; bucșă. ♦ Căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn în care se îmbucă proeminența altei piese. – Lat. buccela „guriță”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bucea
frunceá (-éle), s. f. – (Înv.) Frunte. – Mr. frînțeauă „sprînceană”. Lat. fronticella (Candrea-Dens., 658; DAR). Sec. XVII. Cf. frunte. Vezi definitia »
FLANEÁ s. f. v. flanelă Vezi definitia »
CÂNDEA, Romulus (1886-1973, n. Avrig, jud. Sibiu), istoric și teolog român. M. coresp. al Acad. (1929). Prof. univ. la Sibiu, Cernăuți și Cluj. Cercetător al istoriei bisericești („Concordate. Un capitol de istorie politică”, „Biserica ardeleană în anii 1916-1918”). Vezi definitia »
loveá, lovéle, s.f. (reg.) bani, parale. Vezi definitia »
cicmigeá (-éle), s. f. – Sertar. – Var. cecmegea. Mr. cicmige, megl. cecmedzeu. Tc. çekmece (Cihac, II, 560; Șeineanu, II, 100; Lokotsch 405). Vezi definitia »