SIDERÍSM s. n. Cult al aștrilor. – Din fr. sidérisme. Vezi definitia »

EMPIRÍSM s. n. Doctrină care consideră experiența senzorială ca primă sursă a cunoașterii și a cunoștințelor. ◊ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte. – Din fr. empirisme. Vezi definitia »

CEZANÍSM s.n. Direcție impresionistă în pictură, în care se manifestă preocuparea de a da ritm și cadență compoziției, reconstituind natura în structura ei fundamentală și descoperind armonia ei esențială. [Pron. se-za-. / < fr. cézannisme, cf. Cezanne – pictor și desenator francez]. Vezi definitia »

SCOUTÍSM SCU-/ s. n. mișcare pedagogică de la începutul sec. XX din Anglia având ca principiu de educare a tineretului autoafirmarea activă și dorința de a se instrui. (< fr. scoutisme) Vezi definitia »

PROZAÍSM s. n. Însușire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme. Vezi definitia »