MAGNETÍT s. n. oxid natural de fier, negru, cu proprietăți magnetice. (< fr. magnétite) Vezi definitia »

NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Ne- + fericit. Vezi definitia »

aromit, -ă, aromiți, -te, adj. 1. adormit, somnoros. 2. beat Vezi definitia »

PIZMUÍT, -Ă, pizmuiți, -te, adj. Invidiat; p. ext. dușmănit, urât. – V. pizmui. Vezi definitia »

EREMÍT, eremiți, s. m. Pustnic, sihastru, schimnic. [Var.: ermít s. m.] – Din fr. érémite. Vezi definitia »