LINGÓU s.n. Bloc de metal sau de aliaj obținut prin turnare într-o lingotieră. [< fr. lingot]. Vezi definitia »

ȘAPITÓU s. n. cupolă (pânză) de acoperire a circului. (< fr. chapiteau) Vezi definitia »

BISTRÓU s.n. (Franțuzism) Local unde se vând și se consumă băuturi alcoolice (mai ales vin). [Pl. -uri, var. bistro s.n. / < fr. bistrot]. Vezi definitia »

MENÓU, menouri, s. n. Element de construcție din piatră, din lemn sau din metal, folosit în trecut mai ales în arhitectura gotică, care servește la împărțirea unei uși sau a unei ferestre în mai multe părți. – Din fr. meneau. Vezi definitia »

BIRÓU, birouri, s. n. 1. Masă de scris (cu sertare și compartimente pentru hârtii, acte etc.) 2. Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu. ◊ Expr. (A lucra, a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaște realitățile, birocratic. 3. Organul executiv și conducătorul activității curente a unei organizații de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizații de mase. ◊ Birou politic = organ al Comitetului Central al unui partid comunist sau muncitoresc, care conduce munca politică și organizatorică a partidului între două adunări plenare ale Comitetului Central. ♦ Grup de persoane alese de o adunare constituită ca să-i organizeze lucrările și să asigure buna lor desfășurare. – Din fr. bureau, rus. biuro. Vezi definitia »