HEPATOPTÓZĂ s. f. ptoză a ficatului. (< fr. hépatoptôse) Vezi definitia »

RADIOGENÉTICĂ s.f. Capitol al geneticii care studiază utilizarea radiațiilor ionizate în vederea transformării ereditare a organismelor vii cu scopul ameliorării lor. [Gen. -cii. / < fr. radiogénetique]. Vezi definitia »

SUÍTĂ, suite, s. f. 1. Grup de oameni care însoțește un demnitar, un suveran; alai, escortă. 2. Lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și prin mișcare. ♦ Fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.). 3. Serie, șir de episoade, de idei etc. ♦ Continuitate, înlănțuire. – Din fr. suite. Vezi definitia »

SUPRAABUNDÉNȚĂ, supraabundențe, s. f. Abundență foarte mare, neobișnuită; belșug mare. [Pr.: -pra-a-] – Supra- + abundență (după fr. surabondance). Vezi definitia »

ABSÍDĂ, abside, s. f. Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Încăpere semicirculară destinată altarului în bazilicile creștine. – Din fr. abside, lat. absida. Vezi definitia »