cupí (-pésc, -ít), vb. – 1. A însăila un material, printr-o cusătură ușoară. – 2. A încolți, a strînge. – 3. A coborî brăzdarul plugului. Sb. kupiti „a aduna, a strînge” (DAR). – Der. cupit, adj. (Trans., avar, zgîrcit); cupenie, s. f. (avariție). Cf. cupeț. Vezi definitia »

hulpí, pers. 3 sg. hulpéște, vb. IV refl. (reg., înv.) a se scurge laptele din boabele de grâu (din cauza negurilor). Vezi definitia »

a da în gropi expr. a fi foarte prost / imbecil. Vezi definitia »

dulapi; Piesa din lemn cu sectiune dreptunghiulara avand grosimea intre 40 mm si 100 mm si latimea mai mare decat dublul grosimii, insa cel putin 100 mm; se utilizeaza ca material de pardoseala la suprafete circulabile (poduri, schele etc.), ca material de consolidare in unele lucrari de santier (sapaturi de fundatii etc.), precum si ca material cu diferite utilizari in lucrari de dulgherie, in executia tamplariei de construcii si a mobilierului Vezi definitia »

TÚPI adj. inv., s. m. f. (membru) al unei populații amerindiene din Amazonia (Brazilia și Paraguay). ◊ (s.n.) limbă vorbită de tupi. (< fr., sp., port. tupi) Vezi definitia »