Definita cuvantului caiafă
CAIÁFĂ, caiafe, s. m. și f. Persoană fățarnică, ipocrită. ◊ (În expr.) A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc într-altul, a purta cu vorba. – Ngr. Kaiafa.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu caiafă
PRÓRĂ/PRÓVĂ s. f. partea din față a unei nave. (< it. prora) Vezi definitia »
FRÉZĂ3 s.f. Pieptănătură bărbătească; frizură. [< friza]. Vezi definitia »
BRÚTĂ, brute, s. f. Om brutal. – Fr. brute. Vezi definitia »
RUCÓLĂ, rucole, s.f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, spontană, acum și cultivată ca salată verde, cu frunze alungite, crestate, ușor amărui și picante, comestibile în salate; it. rucola, ruchetta; engl. rocket, aragula (Eruca sativa); sin. ruchetă, aragulă. Vezi definitia »
abatésă s. f., g.-d. art. abateséi; pl. abatése Vezi definitia »