Definita cuvantului caimacam
CAIMACÁM, caimacami, s. m. (Înv.) Locțiitor al domnitorului. ♦ Locțiitor al diferiților demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. [Var.: caimacán s. m.] – Tc. kaymakam.

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu caimacam
AD LÍTTERAM adv. Cuvânt cu cuvânt, literă cu literă; întocmai, literal, textual. – Loc. lat. Vezi definitia »
geám (geámuri), s. n.1. Placă de sticlă fixată la fereastră. – 2. Fereastră. – 3. (Arg.) Ochelari. – Mr., megl. geam. Tc. cam (Roesler 610; Șeineanu, II, 185; Lokotsch 650; Ronzevalle 69), cf. ngr. τζάμι, alb. ğam, bg. džam.Der. geamgiu, s. m. (persoană care montează sau vinde geamuri), din tc. camci, mr. giamgi; geamlîc, s. n. (coridor, verandă, încăpere închisă cu geamuri), din tc. camlik, cf. ngr. τζαμλίϰι, mr. giamliche. Vezi definitia »
ram (rámuri), s. n. – Creangă. Lat. rāmus (Pușcariu 1428; Tiktin); pentru pl. n., cf. v. it. ramora (Caragață, BF, III, 47). După el, s-ar fi putut forma prin sing. analogic ramură (megl. ramură), s. f. (creangă), cf. Byck-Graur 29; Rosetti, II, 159; Graur, BL, V, 75; deși s-ar putea porni și de la lat. rāmŭla (REW 7033; Scriban). – Der. (în)rămura, vb. refl. (a se ramifica); rămurea, s. f. (ciupercă, Clavaria botrytis); rămuriș, s. n. (crengărie); rămuros, adj. (cu multe ramuri), pe care REW îl explică prin lat. rāmŭlōsus.Der. neol. ramifica, vb.; ramificați(un)e, s. f., din fr. Vezi definitia »
glam s. m.1. Stalagmită. – 2. Bucată, crîmpei. Origine necunoscută. DAR oscilează între o relație posibilă cu gămălie sau cu gîlmă.Der. glămîi, s. n. (bîtă. ciomag); glămîie, s. f. (grămăjoară); glămăcioacă, s. f. (cap de ciocan), rezultat dintr-o încrucișare cu măciucă. Vezi definitia »
SESÁM s.m. Plantă oleaginoasă erbacee originară din India, din ale cărei semințe comestibile se fabrică halvaua; susan. [< fr. sésame]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z