Definita cuvantului cainic
CÁINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Din căí + suf. -nic.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu cainic
SPORÁDIC, -Ă adj. (și adv.) care apare ici și colo, din când în când; răzleț, dispersat. (< fr. sporadique) Vezi definitia »
GRÁNIC, granice, s. n. 1. Bigă specială folosită pe șlepuri. 2. Troliu folosit în operațiile de foraj. – Din germ. Kranich. Vezi definitia »
ANTINÓMIC, -Ă adj. referitor la antinomie. (< fr. antinomique) Vezi definitia »
AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerologique. Vezi definitia »
ajutórnic, ajutórnică, ajutornici, -ce adj. (înv.) gata la ajutor Vezi definitia »