FURÚRĂ, fururi, s. f. Piesă metalică sau de lemn care acoperă sau umple spațiul dintre două elemente de construcție solidarizate între ele. – Din fr. fourrure. Vezi definitia »

VISCEROPTÓZĂ s.f. (Med.) Deplasare, cădere a viscerelor, datorită unui defect al organelor lor de suspensie; splanhnoptoză. [< fr. viscéroptose, cf. lat. viscera – viscere, gr. ptosis – cădere]. Vezi definitia »

podoácă, podoáce, s.f. (reg.) oaie pestriță la ochi. Vezi definitia »

BÁRZĂ (cuv. autohton) s. f. Gen de păsări migratoare din ordinul ciconiformelor, foarte mari, avînd 17 specii răspîndite în reg. calde și temperate. Ciocul, gîtul și picioarele lungi, sînt ținute în linie perfect orizontală în zborul planat; nu au glas, clămpănesc prin deschiderea și închiderea ritmică a ciocului; cuibăresc în arbori sau pe stîncării și se hrănesc cu artropode și vertebrate mici. În România există două specii: b. albă (Ciconia ciconia) și b. neagră (C. nigra); cocostîrc. Vezi definitia »

vărgulíță s. f., g.-d. art. vărgulíței; pl. vărgulíțe Vezi definitia »