Definita cuvantului cală
CÁLĂ, cale, s. f. 1. Încăpere situată în fundul unei nave și destinată încărcăturii. 2. Platformă ușor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave. 3. Piesă folosită pentru: a) împiedicarea punerii în mișcare a unei mașini; b) menținerea distanței între anumite părți ale unui sistem tehnic. – Fr. cale.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu cală
stejărícă s.f. (reg.) 1. stejar pufos. 2. (reg.; în forma: stejerică) stejăret, stejerărie, stejăriș, stejăriște, stejărie, stejărime. Vezi definitia »
necădínță s.f. (înv.; în expr.) a fi cu necădință = a nu se cuveni, a nu se cădea. Vezi definitia »
SUBSUOÁRĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul; subraț. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar, pe) subsuoară = sub braț. Din tălpi până-n subsuori = în tot trupul. ◊ Expr. A (se) ține sau a (se) prinde de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț; a (se) îmbrățișa. ♦ (Adverbial) Sub braț. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mâinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a trândăvi; a sta cu mâinile în sân. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. [Var.: (pop.) subsioáră, subțioáră s. f.] – Sub1- + *suoară („subsuoară” < lat.). Vezi definitia »
SEMICALÓTĂ s.f. Boltă cu aspect de sfert de sferă. [< it. semicalotta]. Vezi definitia »
CARAGÁNĂ s. f. arbust ornamental din familia leguminoaselor, din Asia, cu frunze compuse și flori mari, galbene-aurii. (< fr. caragan) Vezi definitia »