INVULNERABILITÁTE s.f. Calitatea, starea a ceea ce este invulnerabil. [Cf. fr. invulnérabilité]. Vezi definitia »

AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis. Vezi definitia »

ȘCOLARITÁTE s. f. 1. Timpul cât cineva este școlar sau are calitatea de școlar. 2. (Rar) Disciplină de școlar. – Din fr. scolarité (după școală și școlar). Vezi definitia »

GENERALMÉNTE adv. în general, de obicei. (< it. gene-ralmente, fr. généralment) Vezi definitia »

dínte (dínți), s. m. – 1. Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu smalț, așezate în cavitatea bucală, care servesc pentru a rupe și mesteca alimentele. – 2. Zimți, crestături, colți (la unelte). – 3. Înălțime stîncoasă, colț. – Mr., istr. dinte, megl. dinti. Lat. dĕntem (Pușcariu 533; Candrea-Dens., 498; REW 2556; Tiktin); cf. it., port. dente, prov., fr., cat. dent, sp. diente, alb. dëmb. – Der. dințar, s. m. (unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului); dințat, adj. (cu dinți); dințos, adj. (cu dinți mari); dințărit, s. n. (cadou făcut pentru a face digestia mai plăcută); se spune ironic atunci cînd, după ce dai de mîncare cuiva, pe deasupra mai trebuie să-i și plătești; este formație ironică, de la dinte cu suf. -ărit, ca la numele de dări în general, cf. gărdurărit, vădrărit, etc. (după Candrea, din tc. diș parasi „bani pentru dinți”). Vezi definitia »