IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Spec. (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotent, lat. impotens, -ntis. Vezi definitia »

ACRESCĂMẤNT s.n. (Jur.) Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane sau a renunțării lor. [După fr. accroissement, de la crește]. Vezi definitia »

BONVIVÁNT s. m. om vesel, chefliu. (< fr. bon vivant) Vezi definitia »

SUFRAGÁNT, -Ă adj., s.m. (Episcop) care depinde de un mitropolit. [Var. sufragan, -ă adj., s.m. / cf. fr. suffragant, it. suffragante]. Vezi definitia »

sânt Vezi definitia »