Definita cuvantului temeinicie
TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu temeinicie
MIOMALACÍE s. f. înmuiere și lichefiere a țesutului muscular. (< fr. myomalacie) Vezi definitia »
ZOOTOMÍE s. f. 1. știință care studiază structura corpului animalelor; anatomie animală. 2. disecție practicată pe animale. (< fr. zootomie) Vezi definitia »
PERIPNEUMONÍE s. f. pneumonie conjugată cu pleurezie. ◊ boală contagioasă la bovine, datorită unui virus, care provoacă depuneri seroase în țesutul conjunctiv pulmonar. (< fr. péripneumonie, lat., gr. peripneumonia) Vezi definitia »
HISTEROGRAFÍE s.f. Radiografie a uterului. [Gen. -iei. / < fr. hystérographie]. Vezi definitia »
VAGOTONÍE s.f. Anomalie constituțională particulară, caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos autonom dirijat de pneumogastric. [< fr. vagotonie]. Vezi definitia »