sfáșcă (-ște), s. f. – Femeie care ajută mireasa în organizarea nunții. Rut. svaška (Tiktin). În Bucov. Vezi definitia »

INIȚÍATIVĂ, inițiative, s.f. Faptul de a propune, de a organiza sau de a începe o acțiune, antrenând după sine și pe alții; însușirea celui care îndrăznește sau este dispus să întreprindă cel dintâi ceva, din îndemn propriu. ♢ Expr. Din proprie inițiativă = fără a fi indemnat sau silit de altul. – Din fr. initiative Vezi definitia »

FURCULÍȚĂ, furculițe, s. f. 1. Obiect (de metal) alcătuit dintr-un mâner și doi până la patru dinți, cu ajutorul căruia se duce mâncarea la gură; furcuță (2). ◊ Loc. adj. În furculiță (sau în furculițe) = (despre barbă) cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; (despre mustăți) cu capetele răsucite în sus. 2. Fiecare dintre cele două piese curbate, încrucișate la unul dintre capete, prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal; gemănare. [Pl. și: furculiți] – Furcă + suf. -uliță. Vezi definitia »

PALÉSTRĂ, palestre, s. f. 1. (În Grecia și în Roma antică) Loc special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc. 2. Școală de educație fizică în Atena antică, urmată de băieții în vârstă de 13-15 ani, după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. – Din lat. palaestra. Vezi definitia »

PUSTULÓZĂ s. f. afecțiune caracterizată prin leziuni pustuloase. (< fr. pustulose) Vezi definitia »