cenáclu (-le), s. n. – Reuniune de scriitori sau artiști. Fr. cénacle. – Der. cenacular, adj., latinism pe care l-am găsit folosit numai de Lovinescu. Vezi definitia »

HETEROCÍCLU s. n. compus organic heterociclic (1). (< fr. hétérocycle) Vezi definitia »

DEBÁCLU s. n. 1. rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. 2. (fig.) prăbușire, dezastru. (< fr. débâcle) Vezi definitia »

EPÉNGLU s.n. Evoluție aeriană elementară a unui avion, executată în plan vertical. [< fr. épingle]. Vezi definitia »

BICÁBLU adj. care funcționează cu două cabluri. (< fr. bicâble) Vezi definitia »