izgón, izgoáne, s.n. (înv.) trupă mică pentru manevră ușoară, pentru a izgoni dușmanul; detașament de intervenție rapidă. Vezi definitia »

BIZÓN, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător din subfamilia bovinelor, specific pentru America de Nord, azi pe cale de dispariție (Bos bison). 2. Piele de bizon (1) tăbăcită; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului. – Fr. bison (lat. lit. bison, -ontis). Vezi definitia »

HARPAGÓN s. m. om foarte zgârcit, avar. (< fr. harpagon) Vezi definitia »

ELENOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă elenă. (< elen + -fon²) Vezi definitia »

HOCHETÓN, hochetonuri, s. n. Vestă de pânză groasă, pe care o purtau ostașii și mai ales arcașii medievali. – Din fr. hoqueton. Vezi definitia »