MIOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a neogenului. // adj. Care aparține acestei epoci; miocenic. [Pron. mi-o-. / < fr. miocène, cf. gr. meion – mai puțin, kainos – recent, nou]. Vezi definitia »

CHELÉN s. n. cloretan, folosit ca anestezic local. (< fr. kélène) Vezi definitia »

CEN²- v. ceno³-. Vezi definitia »

BARDEEN [ba:dí:n], John (1908-1991), fizician american. Prof. la universitățile din Minessota și Illinois. Contribuții în fizica solidului și temperaturilor joase. Împreună cu W.H. Brattain și W. Shockley a inventat tranzistorul (1948) și împreună cu L.N. Cooper și J.R. Scrieffer a formulat o interpretare cuantică sub denumirea de teoria BCS. Premiul Nobel (1956), împreună cu W.H. Brattain și W. Shockley, și (1972), împreună cu L.N. Cooper și J.R. Scrieffer. Vezi definitia »

HIPOGÉN, -Ă adj. (despre roci) format la mari adâncimi. (< fr. hypogène) Vezi definitia »