TIPOLOGÍE, tipologii, s. f. Studiu științific al trăsăturilor tipice sau al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor. ♦ Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. – Din fr. typologie. Vezi definitia »

ABDÚCȚIE, abducții, s.f. Mișcare prin care se îndepărtează un membru sau un segment al acestuia de axul median al corpului. – Din fr. abduction. Vezi definitia »

NECROMANȚÍE s. f. Practică ocultă care constă în invocarea sufletelor morților pentru aflarea viitorului. – Din lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie. Vezi definitia »

SUPERFETÁȚIE s. f. 1. lucru care se adaugă inutil altuia; prisosință. 2. abundență de cuvinte, repetare nefolositoare. 3. fecundare a două ovule care provin din perioade de ovulație diferite. (< fr. superfétation) Vezi definitia »

FRUNTĂȘÍE, fruntășii, s. f. Faptul de a fi fruntaș(1) – Fruntaș + suf. -ie. Vezi definitia »